Un cerb a coborât din pădure pentru a muri printre oameni, după ce a fost împușcat de braconieri.
Animalul devenise de mai mulți ani mascota unui cartier din municipiul Câmpulung Moldovenesc. Acesta se împrietenise cu localnicii și se apropia des blocurile și casele din zonă.
Vineri, cerbul a venit cu ultimele puteri printre case, parcă pentru a cere ajutorul oamenilor, însă a fost prea târziu pentru el. Acesta era foarte slăbit după ce fusese împuşcat cu câteva săptămâni în urmă.
Un localnic, pe nume Neculai Marcel Flocea, a postat pe pagina sa de Facebook povestea tristă a cerbului .
„Poveste tristă cu un cerb fără stea în frunte
A trăit vreme de câţiva ani, în pădurea de la marginea din miazănoapte a Câmpulungului, un cerb frumos, curios şi curajos.
A fost la începuturi doar curios. S-a apropiat mai întâi de livezile şi grădinile oamenilor de la lizierã, apoi prinzând curaj a intrat în curţi şi, în toamnã, chiar şi în oraş mâncând merele căzute din merii din spatele blocului unde locuiesc. Seara târziu şi dimineaţa devreme, temător – parcă să nu deranjeze.
Primăvara mai gusta lalelele, spre vaga iritare a gospodinelor, mai rodea crengile pomilor fructiferi, legumele de pe straturi.
Începuse chiar să „socializeze” cu gazdele de ocazie, care nici nu-l mai alungau. Îi mai făceau poze, apărea pe fb, era o vedetă locală.
Nici de câini nu-i mai era teamă.
Avusese însă naivitatea sã se încreadă în oameni!
În toţi!
Doar că unii nu sunt şi nu pot fi oameni!
Nici măcar semeni ai animalelor de pradă!
Nici vânatori! Cu siguranţă! Căci un vânător autentic n-ar face, în ruptul capului, aşa ceva!
Doar braconieri mizeri! 
Doar idioţi!
Mascota cartierului BTT a ieşit azi în plină zi, pentru ultima oară între case. Fusese împuşcat probabil cu câteva săptămâni în urmă, la vremea nuntitului, de către un… neom!
Rănit grav în spate, slăbit mai apoi de septicemie, a ieşit iar între case căutând siguranţa pe care i-o oferiseră mai înainte oamenii.
Ce o fi fost oare în sufletul lui de sălbăticiune rănită?
Ce durere fizică îngrozitoare!
Ce chin pe dânsul!
A ieşit acolo unde mai credea că are scăpare.
Tot între oameni, adică.
A fost însă prea târziu pentru el.
A fost odată un cerb prea încrezător în oameni!
A fost!
Pădurea, da, pădurea va număra un cerb mai puţin. 
Oamenii de aici nu vor mai număra, deloc!”, a scris Neculai Marcel Flocea.
