„Războiul care vine prin e-mail”. Ana Maria Păcuraru avertizează asupra amenințărilor false cu bombă care vizează aeroporturile europene

Joi dimineață, o aeronavă Wizz Air care venea de la Milano a aterizat pe Aeroportul Henri Coandă, având la bord 182 de pasageri și șapte membri ai echipajului. La sosire, echipajul a anunțat turnul de control că există o amenințare cu bombă. Specialiștii pirotehniști ai SRI au verificat avionul, însă nu au descoperit niciun dispozitiv exploziv.

Pentru Ana Maria Păcuraru, acest episod trebuie analizat nu doar din perspectiva securității aeroportuare, ci și prin efectele sale asupra spațiului informațional. Potrivit jurnalistei Realitatea PLUS, o amenințare falsă poate reprezenta o operațiune de influență chiar dacă nu există o bombă, deoarece scopul poate fi transmiterea unui mesaj și provocarea unei reacții în lanț.

Zeci de zboruri vizate de amenințări false în doar câteva zile

Analiza atrage atenția asupra numărului mare de incidente raportate într-un interval scurt. Potrivit informațiilor prezentate de cunoscuta jurnalistă - Ana Maria Păcuraru, în patru zile cel puțin 35 de zboruri ar fi primit amenințări false, în mai multe orașe europene, printre care Londra, Sofia, Dublin și București.

Joi dimineață, o cursă Wizz Air venită de la Milano a aterizat pe Otopeni cu 182 de pasageri și 7 membri ai echipajului. Echipajul a anunțat imediat turnul de control: amenințare cu bombă.

Pirotehniștii SRI au verificat aeronava și nu au găsit nimic.

Pentru cineva care studiază manipularea informațională, acesta este detaliul esențial. O amenințare cu bombă fără bombă nu este un atentat ratat. Este, prin definiție, o operațiune informațională. Încărcătura nu este explozivul, ci mesajul. Iar mesajul a ajuns la destinație.

Ce ne spune tiparul

În patru zile, cel puțin 35 de zboruri au primit amenințări false, de la Londra la Sofia și de la Dublin la București. Luni, o cursă spre Sofia a fost deviată la Budapesta. Marți, aeroportul Modlin din Varșovia a fost închis. Joi, cel puțin 27 de zboruri au fost vizate, iar avioane de luptă franceze, italiene și bulgare au decolat pentru escortă.

Nimeni nu și-a asumat oficial valul, iar niciun guvern nu a numit un vinovat. Dar în analiza FIMI actorul este adesea ultima piesă care se confirmă. Comportamentul și efectul se văd primele. Cadrul ABCDE, folosit de analiștii europeni, separă exact aceste niveluri: actor, comportament, conținut, amploare, efect.

Comportamentul spune deja multe. Mesaje anonime, trimise prin e-mail mai multor aeroporturi deodată. Sincronizare în mai multe țări, cu accent pe companiile low-cost și pe zborurile spre Bulgaria, Cehia și Italia. O coordonare pe care șeful Air France-KLM spune că nu a mai văzut-o. Și o campanie paralelă, în alt domeniu: hackeri neidentificați au oprit, a doua oară într-o săptămână, frigiderele din supermarketuri europene, inclusiv la băncile de sânge din Franța.

Asimetria de cost completează tabloul. Un e-mail costă aproape nimic. Fiecare alarmă înseamnă devieri, percheziții, echipaje scoase din serviciu, avioane militare la decolare.

Cost minim, negare plauzibilă, nicio pagubă suficient de mare pentru un răspuns armat: aceasta este semnătura operațiunilor hibride pe care oficialii europeni le pun de ani de zile pe seama Moscovei.

Persona, nu grupul

Singura revendicare de până acum vine de la un grup care se declară antifeminist și își spune „Statul Masculin”. Acesta a trimis amenințările pentru zborurile spre Roma, vorbind despre „regimul feminist”. Adresa de expediere părea legată de primăria din Bogotá.

a declarat Ana Maria Păcuraru.

Amenințările false, o posibilă componentă a războiului hibrid

Unul dintre argumentele prezentate în analiză este diferența dintre costul foarte redus al transmiterii unui e-mail și resursele mobilizate de autorități pentru verificarea unei amenințări.

Un analist FIMI nu se întreabă întâi cine sunt acești oameni, ci ce funcție are persona.

Poate fi un grup marginal real. Poate fi o identitate inventată, pe o infrastructură împrumutată sau compromisă. Ambele variante produc același efect: atribuirea se tulbură, iar dezbaterea publică se mută de la „cine ne atacă” la un subiect de război cultural. Exploatarea temelor care divid societatea este una dintre cele mai documentate tehnici ale operațiunilor de influență rusești.

Aici presa are o responsabilitate directă. A repeta sloganurile personei înseamnă a-i asigura gratuit distribuția. Literatura de specialitate numește alternativa „amplificare strategică”: relatăm faptele, explicăm tehnica, dar nu transformăm manifestul în titlu.

Hacking de percepție

Ținta reală nu sunt avioanele, ci percepția. Fiecare alarmă falsă produce trei efecte, toate informaționale.

Primul este recunoașterea. Doctrina rusă are un nume vechi pentru asta: controlul reflexiv, adică provocarea adversarului să ia decizii previzibile. Fiecare reacție arată cât durează până decolează avioanele de luptă, unde sunt deviate cursele, cine decide și cum comunică autoritățile. Analiștii de securitate aviatică avertizează deja că amenințările pot servi la observarea reacțiilor.

Al doilea este oboseala. După zeci de alarme false, tentația de a reacționa mai relaxat devine inevitabilă. Exact atunci are cele mai mari șanse să treacă o amenințare reală.

Al treilea este ceea ce specialiștii în securitate informațională numesc „hacking de percepție”. Operațiunea nu trebuie să fie mare, trebuie doar să pară omniprezentă.

Pasagerul ținut o oră pe pistă nu află cine l-a vizat. Află doar că Europa nu îl poate proteja.

Mesajul acesta lovește un punct sensibil al României. Cercetarea pe care am făcut-o împreună cu colegi de la Universitatea din București arată că, la noi, credința în conspirații urmărește mai degrabă felul în care oamenii judecă Europa decât felul în care judecă România. O operațiune care face Europa să pară neputincioasă nu are nevoie de o bombă.

Are nevoie doar de un public care ajunge la concluzia greșită.

Narațiunile care vor urma

Răspunsul eficient la FIMI nu este demontarea după fapt, ci anticiparea. Pe baza tiparelor din crizele anterioare, ne putem aștepta ca în spațiul românesc să circule:

„Ni se întâmplă pentru că sprijinim Ucraina.” Victima devine vinovată, iar presiunea externă devine argument pentru retragere.

„E o înscenare a autorităților.” Pretext pentru supraveghere și control, varianta conspiraționistă clasică a oricărei crize de securitate.

„Bruxelles-ul e incompetent.” Alarma falsă devine dovada că Uniunea nu își poate apăra cetățenii.

Războiul cultural. Persona „antifeministă” oferă un subiect de polarizare gata făcut, care acoperă complet întrebarea despre cine se află în spate.

Fiecare dintre ele poate fi demontată acum, înainte să prindă, prin comunicare clară despre tehnică, nu doar despre incident.

Ce avem de făcut

1. Fiecare val, tratat ca incident FIMI, nu doar ca incident de securitate. Pirotehniștii verifică avionul. Cineva trebuie să verifice și spațiul informațional: cine amplifică, ce narațiuni apar, în ce limbi și pe ce rețele.

2. Un limbaj comun și date în timp real. UE are deja un Sistem de Alertă Rapidă pentru dezinformare și o taxonomie comună a tacticilor, DISARM. Ele trebuie conectate la autoritățile de aviație, ca e-mailurile primite simultan în zece țări să fie corelate în minute, nu în zile.

3. Atribuire construită, nu așteptată. Comportamentul se documentează de la primul incident. Cooperarea cu furnizorii de e-mail și cu partenerii americani poate identifica infrastructura. Iar UE are din 2024 un regim de sancțiuni dedicat activităților destabilizatoare ale Rusiei. Costul trebuie mutat înapoi la atacator.

4. Un protocol pentru redacții. Faptele, da. Sloganurile personei, nu. Fiecare relatare explică tehnica, nu doar incidentul.

5. Viteză în comunicarea publică din România. SRI și-a făcut treaba joi, pe pistă. Aceeași viteză e necesară în spațiul public: explicarea tehnicii înainte ca narațiunile de mai sus să ocupe terenul.

Reziliența ca răspuns

Reziliența la FIMI nu înseamnă să nu fii atacat. Înseamnă ca atacul să nu producă efectul urmărit. Atacatorul câștigă în două situații: dacă intrăm în panică sau dacă ne obișnuim.

Răspunsul corect stă între ele: seriozitate fără isterie, vigilență fără resemnare.

Joi dimineață, la Otopeni, partea de securitate a funcționat. Întrebarea este dacă vafuncționa și partea informațională. Pentru că bomba nu a existat niciodată. Mesajul, da.

a transmis Ana Maria Păcuraru.

Ana Maria Păcuraru este jurnalist și cercetător în domeniul manipulării informaționale

străine (FIMI). Este Senior Foreign Affairs Editor și prezentatoarea emisiunii „Miza Zilei” la

Realitatea Plus, doctor în sociologie al Universității din București și autoarea raportului

„The Receptive Terrain”, despre vulnerabilitatea României la FIMI.