Sărbătoare importantă în data de 28 noiembrie în România.
Sfântul Cuvios Mucenic Ştefan cel Nou este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 28 noiembrie.
Sfântul Ştefan s-a născut în Constantinopol, în timpul împăratului Anastasie (713-715). De tânăr a ales viaţa monahală, fiind deprins din familie cu un trai aspru şi cu săvârşirea faptelor bune.
A fost stareţ al Mănăstirii Sfântului Auxentie, aflată în apropierea Calcedonului.
Pentru poziţia sa iconodulă (de cinstire a sfintelor icoane), Sfântul Ştefan a fost întemniţat în Bizanţ, alături de alte câteva sute de monahi. Au fost torturaţi pentru faptul că nu acceptaseră noua erezie – iconoclasmul (distrugerea sfintelor icoane).
Unii aveau ochii scoşi, alţii mâinile tăiate, pentru că nu au iscălit împotriva sfintelor icoane, ci dimpotrivă au semnat pentru ele, iar alţii nu aveau urechi. Unii dintre acei monahi purtau urmele bătăilor pe care le primiseră de la chinuitori, răni care nu se tămăduiseră încă, iar alţii se arătau că nu au păr, fiind tunşi de păgânii arzători de icoane, şi cei mai mulţi aveau barba unsă cu smoală şi arsă.
Toţi acei părinţi l-au primit pe Sfântul Ştefan ca pe un părinte şi la dânsul se spovedeau. Deci s-a făcut închisoarea ca o mănăstire, fiindcă toată pravila monahală se săvârşea acolo.
Sfântul Mucenic Ştefan a fost omorât în timpul împăratului iconoclast Constantin Copronim (741-775). O mulţime tulburată, care a pornit de la palatul imperial, l-a scos din închisoare şi „îndată la pământ aruncându-l ca nişte fiare sălbatice, şi legând funii de fiarele în care picioarele lui erau închise, l-au tras la uliţa cea de obşte, călcându-l peste cap şi peste tot trupul, cu pietre lovindu-l şi cu beţe bătându-l”. (Vieţile Sfinţilor)
Criza iconoclastă, declanşată de împăratul bizantin Leon al III-lea Isaurianul/Sirianul (717-741), a durat până în anul 787, când cel de-al şaptelea Sinod Ecumenic a instituit cinstirea sfintelor icoane ca legiuită şi dreaptă. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”).
